joi, 14 martie 2019

Tu... fără soț!



Pe strada veche... Nu veneai!
Norii pluteau a mucegai,
Pe șinele vechi de tramvai,
Se-mpleticeau pe rând doi cai.
În luna Mai!

Ai fi putut să-mi dai un gând!
Când roțile izbeau pe rând
Pe caldarâmul de pământ
Caii mușcau zăbala-n vânt,
Sub cerul sfânt!

Eu te-așteptam, deși știam,
Că vechiul drum de macadam,
Nu te-a văzut cam de un an,
Purtându-ți pașii pe sub geam.
Nu-înțelegeam!

Pe strada veche la un colț,
Săreau jăndarii toți pe-un hoț,
Și-l băteau că furase-un cloț,
De se-nchinau creștinii toți.
Tu... fără soț!

sâmbătă, 9 martie 2019

Despre albastru

Tu ai ales... albastrul pentru mine!
Tu faci din două zile mici o noapte.
Nu cred că m-am născut cu nemurire...
Și nici... că toate florile sunt moarte!

Tu faci albastrul să rasără viu!
Din ochii tăi întorși spre mine...
Mă simt prea plin, prea viu... ori prea pustiu.
Când zările din ochii tăi sunt pline.

Tu ai ales să-mi tulburi nopțile și taci!
Te rog să mă îndrumi spre vise demne!
Pe tine te visează... bogați, dar și săraci
Când taci tot cerul tău îmi face semne.

luni, 18 februarie 2019

Doar o vorbă



Te-am iubit teribil, te iubesc cumplit!
N-am primit nicicând nici  măcar vreo soldă.
Sunt ca luptătorul vândut pe nimic...
Așteptând vreo carte... sau măcar o vorbă.

Am dormit în ploaie cu genunchii-n piept...
M-am hrănit cu pietre mestecate-n scârbă.
Am murit cu zile și-am îmbătrânit.
De la tine mumă... așteptând o vorbă!

Cerul meu e-n suflet... crezul meu di'-ntâi...
N-o să-și spună ruga fără-o vorbă blândă.
Am avut drapelul steag de căpătâi,
Mi-au murit toți frații... fără nici o vorbă!

Ti-am jurat credință, pentru nouă vieți!
Port și-acum în suflet viața ca pe-o tolbă.
Vor mai trece toamne... vor mai trece nopți...
Însă nemurirea... nu e doar o vorbă!


sâmbătă, 26 ianuarie 2019

Doar pământul



Cine s-a luptat cu timpul...
Și-a crezut că îl învinge,
S-a luptat cu sine însuși
Câștigând ce nu se înfrânge!

Între atâtea lupte... vine...
Și iluzia letală
Că-ntre-atâtea nopți păgâne,
Doar credința e morală.

Întru-a sufletului boală...
Noi ne cerem argumente!
Dar greșim când cerem vamă...
Pentru gânduri indecente!

-Nu-i adevărată slujba,
Care cere rod din roadă!
Doar păcatul ne constrânge...
Să ne fim și rob... și roabă!

Cine-a vrut sa-și facă timpul...
O pedeapsă permanentă,
A uitat că "scut ori spadă"...
E iluzia-remanentă!

Scut nu ești, dacă nu simți...
Nicio spadă în vreo luptă!
Doar încearcă să nu minți...
Că ești ciot de spadă frântă!

Dacă te-ai luptat și tu...
Nu cu tine, doar cu timpul,
Poate-ai înțeles... sau... nu!
Că ti s-a acrit pământul!

Peste suflete... o iarnă





Obosit de-atâta iarnă
Cu o liniște deplină
Îmi las visele să-aștearnă,
Peste lumi potecă lină.

Jarul s-a spuzit în vatră.
Peste lume bate vântul,
Câinii nici nu mă mai latră
Simt în oase tot pământul.

Luna a albit la tâmple
Umblă hoți de amintiri,
Iar trăirile scălâmbe...
Sunt mai palide, dar vii!

Cumpăr flori, dar florăreasa...
Nu se miră că de o vreme
Iau flori numărate gata...
Doar cu numere obscene!

Cu o o liniște deplină...
Îmi las liniștea să-aștearnă.
Peste noi lumină lină...
Peste suflete... o iarnă!

marți, 15 ianuarie 2019

Foc și tăcere




Iubeam doi ochi... și-i veneram...
Iubeam chiar tot la tine!
Eram tot eu când te chemam...
Erai parte din mine!

Din umeri parcă răsăreau,
Aripele-ți de înger!
Pe mine mă învăluiau...
Privirile-ți de fulger.

O noapte-ntreagă ne iubeam,
Iar timpul sta s-aștepte.
Cu zorii noi ne sărutam. 
Fără a prinde veste.

Tot infinitul era scurt...
Când mă gândeam la tine.
Sfinți și icoane erau scut,
Prea mult, prea sfânt, prea bine!

Apoi cu-o carte mi-ai răspuns...
Cu-o carte doar... cu una!
Și-am râs până am dat în plâns...
De atunci întotdeauna!

Pe cerul meu de răsărit...
Lumina... nu apare.
O stea pe cer, parcă a murit
O stea din Carul Mare.

De bună seamă... tu știai!
Că inima mă doare,
Venin și fiere îmi turnai...
Cu slove amăgitoare.

Te simt și-acum pe cerul meu!
Ești viață și durere!
Măcar în treacăt de-ai fi spus...
Sunt foc, dar sunt tăcere!

joi, 3 ianuarie 2019

O gara



 Gara-i mică... părăsită
A albit murdar de var
N-o mai fluieră... să-i "zică",
Nici măcar câte-un mărfar.

Am îmbătrânit pe-o bancă
Așteptând același tren
Șinele sunt numai riduri
Și mor visele la fel!

Soarta lumii am trăit-o
Pe o bancă amândoi!
Gara-i mică... părăsită,
Gara asta suntem noi!