În țara cailor

... poetului Traian Chiricuță

În raiul cailor e vreme bună, acum...
Sunt osteniți doar cei ce merg pe jos.
E rost de împăcare și de fân
Și stele colorate... ard frunos!

În raiul cailor, nu-s lupi flămânzi...
Și dacă-ar fi... se joacă între ei.
Acolo potcovarii sunt toți blânzi
Și hoții... se mănâncă între ei!

În paradisul cailor sunt legi!
E interzisă orice formă de căpăstru.
Acolo zburdă caii mei pribegi...
Sunt strâns legați de tot trecutul nostru!

În țara cailor... înaltul e senin.
Și plouă doar cu apa de izvor!
Acolo, primăverile când vin,
Se-așteaptă să mă nasc în locul lor!

Noi

Noi, n-am voit să fim votați...
În lupta-sfântă... pe ogoare!
Nici n-am cerut îngenuncheați...
Să pomeniți de neamuri trădătoare.

Noi n-am crezut că veți ajunge...
Să vindeți țarina cea sfântă!
Trădând cuvântul dintr-un sânge,
Cu vocea... cea mai furibundă!

Nici n-am dorit plecând la luptă...
Să crească fii strâmbi, ca voi!
-Ne-am ostenit să vă fim încă...
Aceiași, fii prinși de nevoi.

Ne-am duce, dacă ni s-ar cere...
Să fim iar lovituri de tun!
Și rod s-ar naște în tăcere...
Pentru un trai, mai nou, mai bun!