Haine de mătase

Tu ai haine de mătase...
Strai curat de lună plină,
Sâni cu linii alb-lăptoase
Coapse vii râvnind lumină.

Lunecă-ți cămașa-n poale
Cu privirea în podea
Dă-mi sărutul vieții tale
Și nopți să nu le pot da!

Cu privirea-ţi rostogol...
Fă-mi lumina indecentă!
Sumecă-ți pe sânul gol
O nuntire aparentă!

Aveai haine de mătase...
Suflet blând de catifea
M-ai făcut să-mi fierb în oase
Umbre dulci din poala ta!

Dragă inimă

Dragă inimă răspunde-mi!
Cărui timp îi aparțin?
Cerului prădat de îngeri...
Sau pământului puțin?

În ce limbă împărătească
Să mă încumet să-ți vorbesc
Fără să mă cert cu lumea
Să-ți  spun tot... până -amețesc.

Eu împart cuvinte vremii
Să mă asculte cât o vrea
Dragă inimă răspunde-mi...
Dă-mi un semn din viața ta!

Se cuvine și se dăruiește prietenului meu Adrian Moldovan!