Fac focuri!

Leo... ți-am spus că focul nu arde putregaiul și nici lemnele nătângi!


În loc de drum bun...
Las steagul în poartă!
N-am timp să vă spun,
Dar steagul îmi poartă...
Un fel de sunt... bun,
Trăiesc și sunt viu!
Fac focul în sobă...
Și focul mi-e fiu!
Azi-noapte pe ceruri...
Tot fumu-mi pierea,
Prin vânturi căzute...
Prin baștina mea.
Prin crângul tăcut,
Cu vis de uimire!
Mă-ntinde visarea și uit
De trăire!
Fac focul în sobă!
Și-n suflet mai ard...
O ultimă rugă..
Din ultimul gard,
Să știe și obștea că încă
N-am zis !
Aminul suprem.... aminul prezis!
Fac focul să vadă...           Tot omul că sunt!
O parte...  murire...  o parte pământ!
Fac focul în cinstea...
Străbunilor mei!                Fac parte din focul ce-l vântură ei!

...Fac focuri!
Să spun...
Fac focuri de vatră...
Să-ți spun că trăiesc,
Încă...  vremea mă iartă!

Ploi de Mai

Luni târziu dinspre pădure
A venit un nor de ploaie...
Nu s-a bucurat de vreme,
Dar a plâns peste pâraie.

A dat iute-n vijelie...
De-asta... scurtă și nervoasă.
Și-a lăsat obolul pâinii,
Rostuind roade pe masă.

A blagoslovit pământul!
Ca un vânt cântând la nai,
Spunând cum ziceau bătrânii...
Plouă-n Mai, avem mălai!

Dacă-ar fi să plouă-n luncă...
Unde-am fost întâia oară...
Aș da cerului poruncă:
-Să ne țină-n primăvară!

Ochii lumii

Am căutat iubiri cu ochii lumii...
Și ochii spre iubire s-au uitat!
Au plâns, au râs și au iubit păgânii,
Dar la final de lacrimi s-au uscat.

Am căutat lumini pe timpul nopții...
Iar cerul m-a făcut atent.
Mergând în orb precum deștepții
Am șchiopătat în visul decadent.

Am căutat un semn pe la ferestre
Cu chipul tău înnobilat.
M-am rătăcit fără a prinde veste...
Și de iubire ochii tăi s-au luminat!

În numele focului

...Și apă multă era în vremurile acelea!
Curgea din cer, ieșea din pământ,
Așa cum curgea...  sau se oprea, dacă avea trebuință.
-Oamenii i-au spus atunci apei... apă!
Și viață i-au spus apei!
În tot locul se trăia frumos...
În tot binele se trăia.
S-au scris religii în numele vieții și vieți în numele morții!
Au apărut  filozofi care știau să se facă plăcuți... Și muze care plăceau au apărut!
-Tot cerul era o apă!
Oamenii și-au dorit mai mult...
Și au uitat de începuturi!
-Atunci s-a prăvălit focul cu vuiet,
Dintr-odată doi copaci s-au aprins.
-Focului i-au spus "vină"!
Pentru că se temeau de el și  adevăr i-au spus focului.
Toate întâmplările nefericite erau din cauza focului.
În numele focului se făcea dreptate...
Erau uciși cei curajoși și focuri se făceau pe dealuri...
Și în foc erau aruncați cei încercați!
Focul era o erezie a celor mulți.
În numele focului s-au scris religii...
!
Viața focului era scurtă.
Apa, ca o viață, trăia atât cât putea.
Focul, ca o ardere, era cât o trăire!
Iar noi toți trăiam în numele focului!

Despre drone salvatoare

Eu nici nu știu dacă dronele salvatoare au voie să zboare.
Curtea constituțională... încă se întrebă dacă zborul a fost permis legal.
Un procuror mă întreba într-o seară...
Ce vină are el să se sesiseze... sau să se pensioneze?
( aici erau oarece pensii care rânjeau la muți
... ?.... )
O muie uriașă plutea peste patria mea...  peste guvern... peste... țara mea!?
Dacă o dronă salvatoare ar vrea să mă salveze...
Veorica... ar putea să spună... că e incompetentă!
Carmen dan... m-ar acuza...
Spunând: că prima sârmă
... a fost direct în rectul dumneaei... sau în priza... !
-Păi dacă dronele salvatoare...
Clar nu au voie să zboare...  Ce complet ne lasă pe noi vinovați... cu dor de zbor?

Te iubesc ?

Dacă din muguri faci un ram...
În ceasul primăverii...
Eu înfloresc doar să te am
-Postească-n veci toți merii!
Visând iubirea ta în veci
Am să răstorn pădurea
A înflorit cu stele reci
Pe jos... și pe aiurea!
Tu doar... postești, iubirea noastră...
De... n-aș mai fi creștin!
M-aș face, cred... vreun fel de moaștă... în felul meu divin.
Și te-aș propune printre sfinți!
Ca pe un fel de Evă...
Dar vezi... fecioarele-ntre sfinți...
Se tulbură spre sevă!
Dacă din muguri faci un ram...
Eu... am să te iubesc!
Tu ești... cum eu nu-aș mai fii!
Tu știi cât te iubesc?