S-a stins în hohote bufonul!
Râde-ți și voi... ce întâmplare...
Putea să râdă de oricine,
Dar a râs grav... de fiecare!
Râdea, dar ochii lui senini...
S-au scufundat, fără să spună.
El nu era, al nimănui...
A râs cu el... lumea cea bună!
Ce mult am râs... ce drag ne-a fost!
Acum când facem sluj în post!
A râs cât a putut, sărmanul...
Știa, că am fi râs oricum... a prost!
S-a stins în hohote bufonul...
Sau râs a fost... sau ce-o fi fost...
Ne-ar fi prezis un pont sărmanul ,
Dar viu... n-a fost... și mort e neamul!
