Doi străini

În loc de nume am să-ți dau o carte
În care eu am să rămân închis.
Citește tu și spune mai departe
Tot ce-am visat... și tot ce nu e vis.

O las neterminată... fără de cuprins.
O poți lăsa și tu așa,
Dar scrie două gânduri despre ea
Și lasă-mă să cred că a fost vis!

Îți las secretul meu... un semn de carte.
E ros la colțuri și e obosit.
Își face treaba... încă mai desparte
Un vis virgin... de unul folosit.

Acum nu știi cum sunt...
Nici ce-am făcut în lume,
Eu am visat o lume într-un gând.
În loc de carte, am să-ți las un nume...
Să nu fim doi străini pe-acest pământ!

N-am nici sabie nici scut

-Fă-mi o sabie să lupt,
Pentru tot ce simt că-i bun!
-Dă-mi un scut să mă întorc...
Sau un semn... să mai rămân!

-Dă-mi o lacrimă să urc...
Peste rostul meu cel bun!
Lasă-mi zarea să mă-ntorc
M-am născut să fiu român!

-Nu-mi da semn de închinare...
Nici ursită...de supus...
Am să îți retez, doar gâtul,
Spun ce spun, cât am de spus!

Plec.... acum fără vreo teamă!
N-am nici sabie, nici scut.
Am doar glia ce mă cheamă...
Am tot ce-am avut... Și sunt!