Luptă-te cu mine
Cătălin Codru
Lasă-mi-te-ncet pe spate...
Să-ţi văd gura, să-ţi văd ochii,
Doar privirea-mi să te-arate,
Tu... să vrei să mă apropii.
Mângâierea-mi să îţi cadă,
Ca o blândă alergătură,
Peste umeri, peste tâmple,
Să mă-mbăt cu a ta arsură.
Sânii tăi să se ridice,
Să mă-mpungă peste piept,
Răsturnându-mă pe mine,
Tu cu părul lung şi drept.
Să îmi fii ca o felină,
Care îşi doboară prada,
Pielea... să-ţi miroasă fină,
Cum e dată-n pârg livada.
Şi în jocul tău ecvestru,
Să-mi furnice toată pielea,
Părul tău ascundă-mi ochii,
Cât să-mi tulbure privirea
Din sărutul tău fierbinte,
Să simt iar a ta iubire,
N-am să fiu defel cuminte,
Să te port spre nemurire.
Mâna mea precum o cupă,
Să îmbrace al tău sân,
Răsuflarea cea fierbinte,
Să ţi-o simt pe piept acum.
Şi sărutul în cădere,
Scutură fiori din mine,
Mâna ta e mângâiere,
Gura ta îmi face bine.
Mă fixezi lung, cu privirea,
Rasuflarea-ţi e că lava,
Limba dragostei se mişcă,
Şi-mi e dar... precum e sclava.
Ce se-aşează pentru jertfă,
Pe un piedestal de sticlă,
Mâna ei ce-atinge harfa,
Ca o muzică lichidă.
Între umbrele din poală,
M-am adăpostit cuminte,
Să îţi explorez fiinţa,
Să simt tot... să iau aminte.
Care-i gustul primăverii,
Cea trăită doar cu tine
În petalele simţirii,
Să mă-nghesui, să-mi fii bine...
Înălţată ca pe-o culme,
Tu să-mi dai tăcerea ta,
Să ne-apropiem de stele
... şi de nori, iubita mea.
https://www.youtube.com/watch?v=iLBxt6lT2JE&t=6s
