Când pe pământ vorbeați ca fleții,
Vă ascultau plângând poeții.
Acum când printre nori ei sunt!
Vă pripășiți pe la mormânt.
Ei n-au murit când au căzut!
Cu suflet drept și trupul frânt...
Nici când i-ați osândit la moarte,
Căci v-au lăsat un semn de carte!
Mai mor și azi, mai mor și-acum...
Cei buni, cei drepți cu suflet bun,
Vă spun și-acum ce spun poeții,
Iar voi vă îmbuibați ca fleții...
"De dragul vieții!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu