luni, 25 august 2014

Nici vii... nici morţi


S-au arătat cei buni... şi-au indicat...
Ce raiuri... sunt păzite de păcat,
Ce ţineri şi susţineri au la porţi
Ne spun cei care-au înviat din morţi.

Cum nu se poate-n veci sării...
Peste împrejmuirile cu garduri vii
Ne spun cei care s-au lovit de porţi
Fie că-s vii... fie că-s morţi.

Au încercat pe semne... au încercat...
Să intre în grădina cu păcat...
Şi s-au trezit că sunt mai vii, dar morţi,
Cei care-au vrut să creadă-n sorţi.

Aşa că mă întreb şi eu...
Ce planuri are Bunul Dumnezeu?
Dacă s-a-mprejmuit cu-atâtea porţi...
Nu vrea nici vii... sau... nu vrea morţi?

joi, 14 august 2014

Un om şi-o cruce...


Un om purta un dor şi-o cruce...
Nici nu ştia ce vină-l duce.
Şi-n urma păcătosului...
Păşea un om...  şi crucea lui.

În urma lor păşeau pierduţi
Cei vii, dar încă nenăscuţi
Care vor fi amanetaţi
De regi înalţi şi de-împăraţi

Pe drumul vechi de ei ştiut...
Păşeau o umbră... şi-un trecut
De viaţa lor împovăraţi
Păcat trăiau... şi fii şi taţi

Povara lor era trecută
Din gură-n gură... ca poruncă
Un om uita de dorul lui...
De vina crucifixului!

sâmbătă, 9 august 2014

Copilul care-a smuls din fluturi soare...



Ca o statuie în mişcare,
Pândea atent un dans de fluturi,
În ochii lui era mirare...
Cât să-l priveşti... cât să te bucuri.

Un dans stângaci îi era joaca,
Sub ochii tăi păşea exact,
Din prea mult dor şi din iubire,
Făcea cu florile un pact.

Să-îmbete stele cu miresme,
Şi să se-adune în culori,
Îngeri zburând din nori şi basme,
Să ducă veşti de flori în zări.

Suflet senin minte curată,
Se strecura printre culori,
Prinzând în palma-i delicată,
Doi fluturi cu luciri de sori.

Încet cu mâna tremurândă...
S-a apucat, să-îndepărteze,
Şi răsăritul... şi apusul...
Vărsând culori... vrând să viseze.

Tulbură în mine plânsul,
Două lumi îşi schimbă cursul,
Când se-apropie abisul...
Regii cad... şi-ating nestinsul.

joi, 7 august 2014

Un înger mi-a zis



Azi-noapte în somn mi-a vorbit...
Un înger puţin rătăcit,
Mi-a zis de-întrupări de dezastre,
De suflete, stele şi astre...

A spus că în inimă am...
Un spin şi-un destin cam infam,
O lupta-i în mine şi-un ţel...
A spus-o un înger ca el!

În noapte un înger mi-a zis
S-aşez pe hârtie ce-am scris
Să leg două lumi în tăcere...
Să n-am înglodiri şi cădere.

marți, 5 august 2014

Ca joaca...



Noi ne jucam ca două inimi
Păstram cuvinte în ierbar
Amestecam trăiri şi lacrimi
Şi nu voiam... să ştim măcar.

Din fân cosit făceam coroane
Demne de regi şi domnitori
Când joaca ne gonea de foame
Eram tot noi învingători.

Şi acum o joacă ne e viaţa,
Dar nu  suntem noi jucători
Îmbătrânim... şi reci ca gheaţa...
Ne transformăm în muritori.

duminică, 3 august 2014

Ea... el!


S-au stins ca unul peste altul...
Când ea mai sus.. când el mai jos....
Adânc era cerul... înaltul
Ca început, era frumos.

Era un fel de seară vie
Avea parfum... sau el avea
Când se zăreau cu ochi o mie...
Se înteţea vântul... Se înteţea!

Au încercat să ţină-n taină...
Povestea lor dar... n-a ţinut
Nici cerul n-a schimbat arama...
Niciun răspuns nu i-a mai vrut.

Şi-au tot jurat credinţă-n van
Să se revadă între timpuri
Dar ea n-a mai venit de-un an,
El n-a venit de anotimpuri...

Ea palidă de-atâtea gânduri...
El privitor în cer deschis
S-au petrecut pe rând... în rânduri
Când răsărit de apus... de abis.