Copilul care-a smuls din fluturi soare...

Ca o statuie în mişcare,
Pândea atent un dans de fluturi,
În ochii lui era mirare...
Cât să-l priveşti... cât să te bucuri.

Un dans stângaci îi era joaca,
Sub ochii tăi păşea exact,
Din prea mult dor şi din iubire,
Făcea cu florile un pact.

Să-îmbete stele cu miresme,
Şi să se-adune în culori,
Îngeri zburând din nori şi basme,
Să ducă veşti de flori în zări.

Suflet senin minte curată,
Se strecura printre culori,
Prinzând în palma-i delicată,
Doi fluturi cu luciri de sori.

Încet cu mâna tremurândă...
S-a apucat, să-îndepărteze,
Şi răsăritul... şi apusul...
Vărsând culori... vrând să viseze.

Tulbură în mine plânsul,
Două lumi îşi schimbă cursul,
Când se-apropie abisul...
Regii cad... şi-ating nestinsul.