Ea... el!

S-au stins ca unul peste altul...
Când ea mai sus.. când el mai jos....
Adânc era cerul... înaltul
Ca început, era frumos.

Era un fel de seară vie
Avea parfum... sau el avea
Când se zăreau cu ochi o mie...
Se înteţea vântul... Se înteţea!

Au încercat să ţină-n taină...
Povestea lor dar... n-a ţinut
Nici cerul n-a schimbat arama...
Niciun răspuns nu i-a mai vrut.

Şi-au tot jurat credinţă-n van
Să se revadă între timpuri
Dar ea n-a mai venit de-un an,
El n-a venit de anotimpuri...

Ea palidă de-atâtea gânduri...
El privitor în cer deschis
S-au petrecut pe rând... în rânduri
Când răsărit de apus... de abis.