Ca joaca...

Noi ne jucam ca două inimi
Păstram cuvinte în ierbar
Amestecam trăiri şi lacrimi
Şi nu voiam... să ştim măcar.

Din fân cosit făceam coroane
Demne de regi şi domnitori
Când joaca ne gonea de foame
Eram tot noi învingători.

Şi acum o joacă ne e viaţa,
Dar nu  suntem noi jucători
Îmbătrânim... şi reci ca gheaţa...
Ne transformăm în muritori.