Tu n-ai furat

Tu mi-ai furat din inimă ceva...
Nu simt nimic, dar știu că ai furat.
Lipsește cineva de undeva,
Eu te-am lăsat... eu clar sunt vinovat!

Credeam că sunt un infinit perfect...
Și că în jurul meu se-învârt toți sorii,
Acum curg râuri de nimic defect
Tu m-ai făcut să plâng ca muritorii!

Ai luminat în viața mea trăirea
Un fel de zori ce nu s-au mai născut,
Iar eu trăindu-mi doar nelegiuirea
Am înjurat tot ce credeam că nu-i făcut!

Tu mi-ai luat din suflet... oarece!
Nu știu ce mă doboară fără veste.
Mi-ai smuls din întrebare un... "de ce"?
Ca un sărut cu gura ta de viespe.

Tu n-ai furat nimic... Nici eu n-am luat!
Acum e clar pentru eternitate...
Puteam să fiu eu singur vinovat,
Dar tu mi-ai pus iubirile pe spate!

Soldații mor

Soldați oftează peste câmpuri
Soldații-oftează între ei...
Au schingiuit atâtea trupuri
... Și visele... i-au dat la lei!

Au sfârtecat atâtea trupuri
Și nopților le-au dat, trecut
Nici n-au murit, nici n-au trecuturi,
Dar cade frigul peste ei!

Soldații mor cu rost de vrere!
Ei sunt trecuți... " La celelalte"!
Cad în tranșee cu durere,
Călăii lor.... îi văd doar plante!

Soldații mor când sunt uciși,
Dar nu de străduința... lor
Soldații inimii sunt triști
Când sufletele lumii mor!

Tu cu pasul tău rebel

Ca o floare-n dor mă doare
Când cu pasul tău rebel
Lași în urmă ploi de soare
Curcubeu peste castel.

Ca o umbră care ninge
Mersul tău mă înfioară
Floare albă... care-atinge
Suflet delicat de ceară.

Ca un cântec ce mă-mbracă
Lași în urmă ta oftatul
Străbați clipele de toacă
Iar pe mine mă lași altul.

Ca o umbră... ca o floare
Ca un vis... ca un castel
Vine o vară... care doare
Dar tu dori mai mult nițel
Tu... cu pasul tău rebel!

Ce e val... că nimic trece!

Cui dăm pâinea și cuțitul?
Când vrem împărțeala... sfântă?
Lui nea gică aiuritul care vrea spoieli și trântă?
Cum ne facem dor de mâine?
Când cei care fac și "reguli"...
Își împart aceiași pâine
Mâine ne vor fi și cioclii?

Încă n-am murit chiar toți!
Mama lor de vizigoți...
Nici voi, n-ați murit, dar jur!
C-o să ne pupați în cur!

În orașul de jos

În orașul de jos se bea bere și ceață!
Mușterii fac semne filozofând...
Fumu-i gros, dar miroase a cer și a viață
Se trăiește hilar și se moare curând .

Precupeții își strigă clienții pe nume!
Vând la preț de nimic tot ce-i demn de respect
Se plătește cu banii... de capăt de lume.
Te tocmești prea puțin și nu-i bun.... tot ce-i drept!

În orașul de jos datoria-i pe viață!
Ai la tine biștari... cât să-nveți să trăiești.
Loteria e lege... și asta te-nvață!
Că respectu'-i păcat... Sau cum vrei îl numești!

Saltimbaci invalizi dau exemple de viață!
Te învață să crești fără să mai muncești.
În orașul de jos este prea multă ceață.
Însă nu poți să pleci... nici nu poți să trăiești!