Ca o floare-n dor mă doare
Când cu pasul tău rebel
Lași în urmă ploi de soare
Curcubeu peste castel.
Ca o umbră care ninge
Mersul tău mă înfioară
Floare albă... care-atinge
Suflet delicat de ceară.
Ca un cântec ce mă-mbracă
Lași în urmă ta oftatul
Străbați clipele de toacă
Iar pe mine mă lași altul.
Ca o umbră... ca o floare
Ca un vis... ca un castel
Vine o vară... care doare
Dar tu dori mai mult nițel
Tu... cu pasul tău rebel!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu