Descântec

Îmi e noapte de voi...
Și-am să știu să visez!
Îmi e dor de unul din noi.
Am să cred în minuni...
Am să cred până mor,
Și-am să mor liniștit
Într-un crez!

Am să trec nevăzut...
Eu am liniști firești!
Fi-voi cântec de vise durut!
Ochii inimii mint,
Despre noi un trecut,
Te doresc, te iubesc,
Mă iubești!

Peste sufletul meu...
Poți cu tancul să treci!
Peste noi nu vei trece nicicum!
Eu aici, liniștit...
Cu o mie de veci...
Tu cu mii de șenile ,
Poftind...

Sunt ca noaptea ce stă...
Peste noi un  infern!
Vă propun pentru un sfârșit ireal...
-I-ați prezentul din noi!
Recompensa ... și taci!
Noi suntem un zid,
Liber  și tern!

N-am murit până ieri...
-Nu-o vom face nicicând!
Suntem mulți... și tu știi ce știu eu!
Ți-ai dorit să ne-înfrunți...
Ne-am născut să fim munți,
Într-un suflet din Dumnezeu!

Cântec pentru îngeri

Presar pe trupul tău atingeri
Mireasă cu miros de lut
Veni-vor cete-ntregi de îngeri
Să-ți dreagă sufletul durut.

Să ningă-n jurul tău cu stele !
Cu întrebări de timp pierdut
Mireasă-n cântecele mele ...
Ești far de țărm de timp urât.

Veni-va vremea să fim îngeri!
Să ne iubim ca la-nceput
Din nesfârșitele atingeri...
Tot n-aș voi să fim mai mult!

Spune-mi nu!

M-am amorezat de tine !
De parfumul tău nocturn.
Nu știu rău să-mi facă bine,
Dar de tine-mi place mult!

Am ajuns... să-ți simt căldura!
În tot viscolul de-afară,
Îți simt sufletul și gura...
Care... clar mă înconjoară!

Simt toți fluturii din tine!
Mor visând cu ochi deschiși,
Umbre, penetrând uimirea
Ochilor de umblet duși!

Am ajuns să cred în tine!
Să simt tot ce simți și tu...
M-am îndrăgostit, știi bine!
Dar mai bine...  -Spune-mi nu!

Toamna lui cuptor

Cerului de vară...
Norii au să-i piară!
Din prea multă sfadă
Norii stau să cadă!
Soarele și vântul...
Și-au tocmit pământul ,
Cearta n-o să piară...
Că-i de-o primăvară!
S-a împărțit cuvântul
Cerul și pământul
Florile de tei...
Dau în zbor scântei
Fără-această ploaie...
Verdele se-ndoaie-n
Toamna lui cuptor...
Plânsul zorilor.