Toamna lui cuptor

Cerului de vară...
Norii au să-i piară!
Din prea multă sfadă
Norii stau să cadă!
Soarele și vântul...
Și-au tocmit pământul ,
Cearta n-o să piară...
Că-i de-o primăvară!
S-a împărțit cuvântul
Cerul și pământul
Florile de tei...
Dau în zbor scântei
Fără-această ploaie...
Verdele se-ndoaie-n
Toamna lui cuptor...
Plânsul zorilor.