Despre împreunare

Am împreunat mările și apoi le-am despărțit!
Să nu mai zică nimeni vreodată că nu "se poate încerca marea cu degetul".
Am împreunat munții...
Să nu mai zică oamenii că nu se întâlnește "munte cu munte"!
Am împreunat cerul cu pământul... să nu mai zică nimeni că răsăritul este al nimănui!
Am împreunat cuvintele... să poată spună fiecare ce gândește!
Dar am rugat pe toată lumea... să spună, doar ce crede că merită spus!

Fir de viață

Pe poteci de ape negre,
Trage luna să se spele
Peste netedele unde...
În vâltori cu ape grele!

Noaptea cade obosită
Și se teme că aici
O să-i numere urmașii...
Pașii obosiți și mici!

Lilieci sfârșindu-și treaba
Se îndreaptă către turle,
Fluturi înfrățiți cu pleava
Își petrec robirea-n turme.

Ierburi drepte ca lumina
Stau în calea izgonirii,
Trestii cu-aplecări de vină
Își tot plâng sămânța firii.

În desișu'-aproape negru...
Pui de lișițe timide
Țipă și-și fac mândru glasul...
Din cotloane... de firide.

Dintr-o dată nouri roșii...
Merg pe cer, ca la comandă.
Și se-arată-n depărtare...
O lumină blândă, caldă!

Roșu ca un fel sânge...
Sparge provocarea zării
Și își crește-a sa lumină
În tot crudul revărsării.

Tot pământul se-înfioară!
Lumea-și ține răsuflarea.
Și cu toată  străduința...
Peste noi se-înalță vrerea!

Alb și cald nechează caii
Bucură-se-n veci lumina,
Azi am dobândit o viață...
Îngeri blânzi ne poartă vina!

În rai rai la Reci

Îmi place apa rece-n Reci...
Îmi plac și oamenii frumoși,
N-aș mai pleca în veci de  veci
... acolo-s îngeri păcătoși!

Noaptea e scurtă, dar frumoasă!
În jurul focului sunt zâne,
Nici nu-ți dorești să pleci acasă...
Căci ce-i frumos, frumos rămâne!

Noaptea străjerii-înfometați...
Încing dispute crunte.
Acolo pini-s mai înalți...
Și cerurile-s blânde!

Dacă vreun zeu cu chef de sfadă,
Își face drum la Reci...
E dat afară din ogradă!
Așa-i în rai... dacă petreci!