Când cuvântul

Au zburat prea multe umbre, peste sufetu-mi curat.
N-au mai stat să mă asculte... și de ce... ar mai fi stat?
Se înseninează noaptea, pentru suflete de frați;
Azi cei ce-au certat chiar moartea...
sunt certați și cercetați!

Se arată ca o zare, slavă-n soarele curat.
Se destăinuie ca marea, viața-n suflet de "pirat".
Am ajuns aici cu vântul, fără vreun cufăr cu bani.
Am să-ngenunchez trădarea unei șlehte de golani!

Stelele vântul și frigul... au să-mi fie mal sau dig!
În asemănarea mâinii, care-mi face semn să strig.
Ochii sufletului astazi, îmi adună scoici credule.
Eu am să -mi asum în taină, ce nici inima nu-mi spune!

Judecata asta a lumii
Are și deprinderi bune.
Jos sunt toți, dar sus sunt unii...
Cu pedepsele imune.
S-ar cădea să facem legea,
pentru cei ce sunt certați?
Să-încălcăm puțin porunca,
pentru cei mici și-încuiați?

Au zburat prea multe umbre, peste sufetu-mi curat...
Când cu zborul...
Când cu vântul
Când cu sufletul curat!

Eu te-am iubit copilă

Eu te-am iubit copilă!
Cât cerul și cât marea
Au plâns în mine zeii...
Și-n ei m-am rătăcit!
Nu se răzbună vântul
În turnul vechi.... și-n zarea
Care pe mine-aproape...
M-au stins și m-au strivit.

Eu te-am iubit copilă
Precum un paj de cupă
Care visează potul
În vis de  parior...
Și am știut că negrul
E jalea mea iubito,
Când am căzut năpraznic...
Un cal pe tabla lor!

Eu te-am iubit copilă!
Precum iubește zborul
O pasăre rănită
Care-a căzut din cuib.
Dorindu-și pentru sine
O moarte fericită
Sărind cu pieptu-'n gheare,
Iar pentru pui... cu-un schimb!

Eu te-am iubit copilă...
N-am spus-o niciodată!
Ce-ai fi știut atunci?
Acum... ce-ai fi știut?
Îndrăgostit prostește
Eu mi-am  pierdut cărarea,
Dar am visat regește...
Și vieți am petrecut!

-Eu te iubesc... copilă!
De-ai știi cât te iubesc...
Acum când toate acestea
Sunt duse și-îngropate,
Nimic nu mai contează
Nimic nu e firesc,
Dar te iubesc... iar moartea..
Va sta în mine trează!