Când cuvântul

Au zburat prea multe umbre, peste sufetu-mi curat.
N-au mai stat să mă asculte... și de ce... ar mai fi stat?
Se înseninează noaptea, pentru suflete de frați;
Azi cei ce-au certat chiar moartea...
sunt certați și cercetați!

Se arată ca o zare, slavă-n soarele curat.
Se destăinuie ca marea, viața-n suflet de "pirat".
Am ajuns aici cu vântul, fără vreun cufăr cu bani.
Am să-ngenunchez trădarea unei șlehte de golani!

Stelele vântul și frigul... au să-mi fie mal sau dig!
În asemănarea mâinii, care-mi face semn să strig.
Ochii sufletului astazi, îmi adună scoici credule.
Eu am să -mi asum în taină, ce nici inima nu-mi spune!

Judecata asta a lumii
Are și deprinderi bune.
Jos sunt toți, dar sus sunt unii...
Cu pedepsele imune.
S-ar cădea să facem legea,
pentru cei ce sunt certați?
Să-încălcăm puțin porunca,
pentru cei mici și-încuiați?

Au zburat prea multe umbre, peste sufetu-mi curat...
Când cu zborul...
Când cu vântul
Când cu sufletul curat!