marți, 29 septembrie 2015
Un soi de prohod
Te-am iubit prea mult maestre!
Am crezut că ştii să zbori,
Dar din ce-ai crezut... Ecvestre!
Ai încălecat putori.
Ele sus... sau tu pe ele,
Nu contează ce-ai primit
Noi te-am aşteptat
De veacuri... ai venit şi-ai preacurvit.
Ca un simbol de-ntrupare
Ai scos sufletul din noi
Te-am iubit prea mult maestre
Şi-ai murit aseară, Joi!
duminică, 20 septembrie 2015
Dacă TU!
N-avem dascăli... n-avem doctori,
N-avem nici conducători!
Însă pupători de moaşte...
Şi de cururi pupători...
- Nu ne mai avem noi linişti...
Şi de-aceea vă provoc!
Să-i scuipaţi în "ochii-albastrii",
Să-i scuipaţi în "ochii-albastrii",
Pe aceşti numiţi "ad-hoc"!
- Hai, uitaţi-vă în urmă...
Poate aţi uitat ce suntem!
Că istoria ne-ncepem.
Că ruşine... nu-i să-i spui...
Celui care-ţi este rece.
Unei scârne, hai rămâi...
Dacă TU vrei, să îţi plece!
Dacă TU vrei, să îţi plece!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)