Un soi de prohod

Te-am iubit prea mult maestre!
Am crezut că ştii să zbori,
Dar din ce-ai crezut... Ecvestre!
Ai încălecat putori.

Ele sus... sau tu pe ele,
Nu contează ce-ai primit
Noi te-am aşteptat
De veacuri... ai venit şi-ai preacurvit.

Ca un simbol de-ntrupare
Ai scos sufletul din noi
Te-am iubit prea mult maestre
Şi-ai murit aseară, Joi!