Un brad,

Un brad s-a înălţat, aici lângă pădure...

Avea cămaşa verde... şi barbă albă, avea,

... Avea aureolă... şi-avea şi haine sure...

Era ca un sihastru... un sfânt cred că era.

Se apleca de vânturi... doar dacă iarna rece...

Făcea un soi de sumă... cu vânturile reci,

Căci bradul meu... e mândru.. şi n-are trebuinţă,

Să se aşeze-n dungă... să stea fără voinţă...

El aştepta o taină... un domn fără de nume,

Ce an de an apare... în viaţa noastră-n lume,

Să ne mai dea speranţă... să-aducă pacea lumii...

Aşa cum simt românii... aşa cum spun străbunii!

Strigăt de durere,

A murit în mine moartea,

Ţara se răceşte-n mine

Sărăcită-mi e trăirea,

Scutierii... ne bat bine!

Când sunt oamenii trântiţi,

Pe pământul lor cel sfânt...

Toţi jandarmii sunt uniţi,

Ne vor viaţa în pământ!

Noaptea rătăcesc jivine...

Şi se aşează abuziv,

Peste tot ce-i sfânt în mine,

Laş, burlesc şi represiv!

Râd cotarlele... votează...

Pentru noi sunt numai biruri,

Ştiţi voi cine ne trădează?

Când jandarmii-s... şiruri... şiruri?

Moare tot ce-i sfânt în noi.

- Vino Doamne... Unde eşti?

Să ne aperi de ciocoi...

Moare ţara la Pungeşti!