Popi religii și Dumnezei închipuiți

Popi zăluzi cu mintea scurtă!
Când ați pomenit vreodată...
Că se cade să fi prost...
Și că Dumnezeu te iartă?

Popi cu mintea-ntunecată...
Cum vă vine să vă-ncrede-ți?
Că făcând ziduri și storuri...
Voi ve-ți fi trecuți de poartă?

Popi cu bani... popi necurați!
Ați făcut cumva vreo faptă?
Și în loc să blestemați...
Le-ați dat celor vii o soartă?

Popilor numiți politic!
Stați în strane anevoic!
V-ați mânjit... păcat că sunteți...
Prea plătiți de omul stoic!

Popilor... să n-aveți parte!
De a doua întrupare...
Vă va întreba chiar Domnul!
Ce bani am cerut eu oare?

Pășești

Tu nu-mi mai pășești peste frunze,
E gheață pe banca de piatră
Și doruri mă-acuză confuze...
Nici eu nu sunt cel dealtădată!

Ai buze de vară senină
Cu rouă de lacrimi de fată,
Sâni verzi cu mișcări de lumină
Eu simt că trăiesc dintr-o dată!

Ai mers de făptură divină...
Prezența-ți mă face să flutur
În ochi ai dorință și vină
Te simt și te vreau și mă scutur.

Ce pas îți mai piere prin frunze?
Ce inimă simți că-mi mai bate...
În toamnele mele confuze...
E totul la fel de departe.