Pășești

Tu nu-mi mai pășești peste frunze,
E gheață pe banca de piatră
Și doruri mă-acuză confuze...
Nici eu nu sunt cel dealtădată!

Ai buze de vară senină
Cu rouă de lacrimi de fată,
Sâni verzi cu mișcări de lumină
Eu simt că trăiesc dintr-o dată!

Ai mers de făptură divină...
Prezența-ți mă face să flutur
În ochi ai dorință și vină
Te simt și te vreau și mă scutur.

Ce pas îți mai piere prin frunze?
Ce inimă simți că-mi mai bate...
În toamnele mele confuze...
E totul la fel de departe.