Eu cred că minți

Tu... minți când spui că mă iubești!
Te uiți în ochii mei și-mi spui...
Că toți strămoșii omenești,
Au fost crestați din coasta lui.

Eu cred că minți când crezi ce spui!
Că în secret eu m-am născut
Din coasta împăratului... Până... n-am fost și eu durut!

Eu cred că minți când crezi, că cred...
Că Dumnezeu a mai simțit...
Sfârșitul unui eu de-al meu,
Până să știe ce-am iubit!

Eu cred că minți!

...

Vezi cum se stinge dorul,
Dacă îl lași să tacă...
Și cum în loc de sânge îți plimbi prin vene timp?

Tu simți cum luna mică...
Te schimbă și pe tine
Cu mici trăiri confuze în nopți de anotimp?

Dacă trăiești o viață...
Sau viața te trăiește
Rămâi încă o dată
De dorul tău surprins !

Nimic nu se mai schimbă,
Dacă nu-i de la tine...
Și visul te visează, dar tot nu-i de ajuns!

Alungă-ți supărarea!
Și dă-mi te rog un semn
E dulce împăcarea
Când ai un suflet demn!

Mă pierd de mine

În loc să crezi că mă iubești...
Mai bine ia ceva din mine,
Un vis sau un sărut să-l crești...
Că vine altul și mi-e bine!

N-ai cum să crezi, dacă nu știi...
Ce gânduri grele mă frământă
Astăzi și ieri sunt tot mai vii...
Și îngeri blonzi mă tot descântă!

Cu ochii-nchiși țintind în jos...
Mă-ndrăgostesc din nou de tine.
Și uit că cerul e frumos,
Că nu e rău, dacă nu-i bine!

În loc să cred că mă iubești...
Mai bine-am să mă pierd de tine.
Mie greu să cred că mă privești...
Până și eu... mă pierd pe mine!