Ușile zeilor

Toate ușile au un interior...
Și desigur, un exterior.
Dacă ar fi să le întrebi , de suflet...
Și-ar face cruce! Și te-ar considera
Nebun!
Cine se uită în urmă?
Cine se gândește la durerea din balamale?
Troznesc în șoaptă să nu le auzim noi oamenii!
Să nu le provocăm să spună:
-Acești zei... au exterior...
și cu siguranță au și un interior!
Suferă... și întotdeauna,
Au nevoie de uși să își mestece singuri suferințele.

Eu știu?

Bade Ioane...
Iartă-mi vina, că ți-am întinat slănina!
Am votat să-ți fie azi...
Bine... între fagi și brazi!

N-am știut că proștii ăștia...
Îți vor lua din tindă obștea...
Bade... nu mă-afurisii!
Tu ești tatăl meu, să știi!

Viața ta prin veac trăită...
Mi-a fost semn... mi-a fost ursită!
N-am știut că starea lor...
E un fel de "simt că mor"!

-Dacă vor să-ți fure porcii...
Dă-i în gâtul mă-sii, morții!
-Că nu-i vreme de-ndurat...
Mama lor de proști, din sat!

-N-am știut că imbecilii...
Premiază necreștinii!
Cei ce se-mpuiază-n sat...
Ne vor scoate la mezat.

Iartă-mi, necredința... vina...
-Știu, că ți-au furat găina!
Ăștia... n-au ce căta-n sat...
Ăștia-s cei ce te-au furat!