Luptă-te cu mine

Cătălin Codru

Lasă-mi-te-ncet pe spate... Să-ţi văd gura, să-ţi văd ochii, Doar privirea-mi să te-arate, Tu... să vrei să mă apropii. Mângâierea-mi să îţi cadă, Ca o blândă alergătură, Peste umeri, peste tâmple, Să mă-mbăt cu a ta arsură. Sânii tăi să se ridice, Să mă-mpungă peste piept, Răsturnându-mă pe mine, Tu cu părul lung şi drept. Să îmi fii ca o felină, Care îşi doboară prada, Pielea... să-ţi miroasă fină, Cum e dată-n pârg livada. Şi în jocul tău ecvestru, Să-mi furnice toată pielea, Părul tău ascundă-mi ochii, Cât să-mi tulbure privirea Din sărutul tău fierbinte, Să simt iar a ta iubire, N-am să fiu defel cuminte, Să te port spre nemurire. Mâna mea precum o cupă, Să îmbrace al tău sân, Răsuflarea cea fierbinte, Să ţi-o simt pe piept acum. Şi sărutul în cădere, Scutură fiori din mine, Mâna ta e mângâiere, Gura ta îmi face bine. Mă fixezi lung, cu privirea, Rasuflarea-ţi e că lava, Limba dragostei se mişcă, Şi-mi e dar... precum e sclava. Ce se-aşează pentru jertfă, Pe un piedestal de sticlă, Mâna ei ce-atinge harfa, Ca o muzică lichidă. Între umbrele din poală, M-am adăpostit cuminte, Să îţi explorez fiinţa, Să simt tot... să iau aminte. Care-i gustul primăverii, Cea trăită doar cu tine În petalele simţirii, Să mă-nghesui, să-mi fii bine... Înălţată ca pe-o culme, Tu să-mi dai tăcerea ta, Să ne-apropiem de stele ... şi de nori, iubita mea.

 https://www.youtube.com/watch?v=iLBxt6lT2JE&t=6s