Te aștept

Te aştept să plângem în tăcere...
Al frunzelor nefast destin,
Când nopţile trag la galere...
Şi nechemate spaime vin.

Te aştept ca pe lumina vie...
Ce zbate umbre din căuş,
Simt un tangaj... ca de beţie,
Vioara-i frântă din arcuş.

Te aştept să vii şi nechemată,
Atât de mult aş vrea să vii,
Ţi-aş fii pe rând, mama şi tată,
Doar să mă mângâi în pustii.

Te aştept la marginea genunii,
În braţe să te trec de prag
Să stăm cu drepţii şi nebunii,
Când lumânări în piept ne ard.

Te aştept... şi-n loc de încheiere,
M-aş ridica-ntr-un cot să-ţi spun,
Străpunsă-i noaptea de durere,
Iar eu n-am timp de rămas bun.