Uitaţi sunt ei... Căzuţi noi suntem!

Înglodaţi în lacrimi sfinte...
Cu povară şi cu har...
S-au născut desculţi, cu minte...
Şi dau totul ca pe-un dar.

Nu cer lumii nici podoabe,
Nici arginţi, să-i vândă iar...
În pornirile neghioabe,
Se simt hălci pe galantar.

Dau cu mâna lor lavandă
Celor care vor să fie
Şi se-aşează-n lumea largă...
Ca o jertfă, sfânta vie.

Au uitat demult povestea...
`n care prinţul bun şi drept
Avea tot şi-şi purta zestrea
Peste lume, peste piept.

Azi îi colindăm pe aceia...
Ce-au trecut prin lume drepţi
Şi uităm că ne-au dat cheia
Unor gânduri de- înţelepţi.