Prezentul anotimp

Muşcă galbenul din parcuri
Din petale de copaci
Vântul lunecă pe garduri
Doar tu poţi să plângi când taci.

Cad pe drum nespovedite
Poame pline de parfum
Din castan sunt osândite
Toate hohotele acum.

Ca o umbră de îndoială
Intră ploaia ca o boală
Ai în ochi o formă goală
De cazan fierbând a smoală.

Doar o inimă mai săltă,
În destinul adormit
Ochi închişi... lumină albă.
Doar, boceşti, parcă am murit.