Iertând

Să-mi fie iertată purtarea...
De laș înrobit care tace!
Nici moartea și nici îndurarea
Nu-mi spală onoarea stângace!

Să-mi fie iertată tăcerea...
Că nu iau ne bunul de moț!
În suflet se naște trădarea...
Încep să mă simt și eu hoț.

Să-mi fie iertată căința!
De laș care trage să moară
În mine-i prea slabă dorința...
Și tac poate ultima oară!

Iertată să-mi fie purtarea...
Dar cine să-mi ierte prostia?
Că tac și mi-e caldă trădarea,
Iertând mi-am pierdut omenia!