Sfinxule

Sfinxule bătut de ploi...
Hai să plângem amândoi!
Să privim din ceruri țara
Să ne legănăm ca marea!

Să-mi spui câți bărbați de soi...
Și-au dat viața pentru noi!
Cât senin și cât amar...
Ne-au unit într-un hotar!

Sfinxule Măria ta...
Dă-mi din neclintirea ta!
Jurământ ți-oi da și eu...
Un gând sfânt ca visul meu!

Sfinxule bătut de ploi...
De zăpezi cu gust de soi!
Dă-mi ce nu îmi poți lua...
Din înțelepciunea ta!

Codalbul

-Laur... trebuie să le spui și lor!

Cu urmele zării în gheare...
Codalb-ul își scutură ciocul.
Se-ascunde cu totul în soare...
Și-și poartă spre ape norocul.

Cu zboru-i plutind a săgeată...
Își domină cerul de mâine,
În ochi îi străfulgeră-odată.
Un stol de bucată de pâine!

E liniște-n cerul de sus!
Zvâcnirea în sânge-i palpită.
Un gând încolțește-n adins...
Și fapta...  de arme-i e  pită!

Codalbul își scutură pleoapa...
Își poartă senin nenorocul,
Se-ascute și-n zbor frânge zarea...
Și moare în vis... căci vrea totul!