Țara cu cer și mare

De câte ori 'ți-e pofta trează...
Fă-ți timp să zbori măcar cu gândul!
La îngerii care veghează
Cu bunătatea lor pământul.

De câte ori ți-e dor de mamă...
Să-ți faci o cruce sfântă-n gând!
Și-adu-ți aminte că-i o rană
Și umbra ta pe-acest pământ.

Dacă de casă îți  e dor...
Și-ți  vine-n minte gând curat
Adu-ți  aminte... nu-i ușor
Să fi mințit, bătut, trădat.

Pământul bun e-o socoteală,
Dacă din el faci rod și case.
Nu-i  loc de troc sau de-nvârteală...
E sfânt și  bun...
Și-a cer miroase!

În loc de supărarea asta...
Adu-ți în suflet și mirare!
Nu ne-am născut pe lumea aceasta...
Fără paduri cu cer și mare!