-Moarte,tu cadână pură...
Ce îmi treci prin cale-agale...
Lasă-ți trena, să mă bucur,
De mila Măriei tale!
-Moarte te-ai gândit vreodată...
Să încerci vreo învoială?
Să lași vorbe bune-n spate
Ca-ntr-o veche socoteală ?
-Moarte ți-ai uitat menirea!
Mă pândești așa de-o viață
-Fă-ți cum știi tu datoria,
Dar te rog să mergi în față!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu