Casa

Casa lumii i-i templu` sfânt
Unde sufletul se aşează
Pune capul în pământ
Şi apoi se luminează!

Casa-i sfântă ca un templu
Nu se intră cu-încălţare...
Că nu-i tină în care umblu
Să-mi rămână la intrare.

Nu lăsa în casă proştii!
Lasă dâre precum melcii,
Mici ambiţii cum au puştii
Lasă brazde în calea fricii.

Casa se însufleţeşte
Când aduci în ea nectar
Mierea bună străluceşte
Când ţi-e sufletul altar.

Fie-ţi casa bucurie!
Să fi cald, ca un gând bun!
Eu mă duc de-acum acasă...
Stau să vin...  şi să rămân!