Priveşte-te!

Priveşte-te ca într-o oglindă!
Şi vezi dacă-i ceva de dat...
Când tu te naşti în lumea bună.
Şi visu-ţi e pătat... şi-încornorat.

Ascultă-te cu sufletul căzut în glie!
Şi te gândeşte, dacă mai socoti,
Ce ai primit... şi îţi e dat doar ţie,
Mai mult nu pierzi... mai mult nu poţi!

Sărută-ţi maica, pentru o eternitate!
Acum e linişte, dacă-ai căzut
Mai mult decât e viaţă în cetate...
N-ai să ai cânt... n-ai să ai trup!

Vezi cum dispar din tine zeii...
Din tine pruncii... se tot nasc deodată morţi,
Dar nu e timp să pupi în cur toţi fariseii,
Aruncă-ţi somnul dintre vămi şi porţi!

Fă-ţi vânt cu sabia într-o mână!
Cazi că din tine... nimeni n-a murit...
Cât nu te-nalţi ca o furtună,
Poţi fi uitat de cei ce s-au sfinţit!