Puntea miresei

Acum două vise erai mireasă.
Puteai începe judecata de apoi
Fără prea multă îngăduinţă
Şi nimeni nu obiecta
Nu cerceta... nu riposta
Ca o mulţime de circ era lumea
Ne împărţea fluturaşi cu "aşa nu"
Din acel loc treptele erau doar pentru coborâre
Cum să urci dacă ai spatele atât de încovoiat?
Cum să stai dacă paşii îţi sunt singura vină?
Am strigat în apărarea mea: dragoste!
Şi nimeni nu auzea
Să plâng nu pot... să zbor n-am loc,
Cum să ridic din mine tot?
M-ai pus să jur:"că dragoste se află în tot ce fac"
Aşa ceva nu pot garanta!
Ne-am născut într-o lume în care garanţia
Se dă doar pe bani furaţi
Şi furii trebuie plătiţi în avans
Aşteptam înfrigurat noaptea
Să pot visa un nou termen
Cu verdictul gata dat
Crezi că m-a lăsat cineva vreodată să dorm?
Mă împungea publicul cu îndoieli
Şi mă dureau privirile tale
Ca două dălţi de piatră

Vinovat m-ai găsit
 Până când am simţit şi eu vina mea imaginară

Aşa am spus atunci: Am să caut o mireasă de închiriat!
Am să o plătesc la fiecare sfârşit de lume
Nunta o să fie cu prohod de fiecare dată
Aşa încât între vieţi să pot visa liniştit.

De câte ori găsesc acea punte...
Şterg urmele să nu o mai găsească nimeni.