Gând sfânt

 

Oamenii cu sfat din sat     s-au rugat cu glas plecat

Oamenii cu stare-n stat... au voit   şi li s-a dat.

Unora, le-a fost rostire... înainte de gândire

Celorlalţi le-a fost lăsat... darul    până li s-a luat.

Cei ce-au dobândit prin vrere... înainte de durere...

Au pornit pe loc război... când cu ei... când ei, cu noi

Cei, ce-au căpătat lumina... şi-au purtat în vremuri stima...

Nepătată, neînvinsă... cât o zare necuprinsă.

Nu-i pe lume loc mai sfânt... cât mai suntem, cât mai sunt

Loc de oameni de cuvânt... care-s demni pe-acest pământ.

Nu-i pe lume loc sub soare, pentru minţi rătăcitoare

Care vor să fie zei, neavând nici-un temei... tot sărmani... şi tot lachei!