Cel mai tare doare...

Cel mai tare doare,
Cerul fără soare!
Dorul de cei dragi...
Doare când te tragi.
- Din fără de-veste
Când n-ai vreo poveste
Când îi crezi pierduţi
 Pe cei nevăzuţi
Când tu, le-ai greşit
Simţi c-ai putrezit
Zicând vorbe rele
Care n-au să spele
Ce, au murdărit
Ochi... ce n-au greşit
Inimi  neîntinate
Vise... ne visate
Tinereţi pierdute...
Lacrimi ne durute!
Oameni care ştiu
Ce e focul viu
Oameni drepţi şi buni
Oamenii... minuni!

Cel mai tare doare
Scrisul din scrisoare
Tremurul din voce...
Când uimirea trece
Nodul prins în gât
Frica de urât...
De singurătate
De uitări... de toate...

Doare ca o piatră!
Ruptă dintr-o dată,
Piatră nestemată...
Şi ne aruncată
Za ne sfărâmată!


Cel mai tare doare...
Marea fără zare,
Cerul fără mal
Mâna pe pumnal
Inima-n căuş
Gura cu-n căluş!


Cel mai tare doare...
Fruntea la picioare!