Mi-e dor

Mi-e dor de ochii... care-mi spun!
Că, ce mi-e drept... nu, îmi e bun,
De cei ce spun că suntem hoţi...
Şi pupă poala altor porţi.

Mi-e dor să ştiu cum a-inceput
Năvala primului sărut...
De Iude care ne tot mint...
Cu ochii-n lacrimi de absint.

Mi-e dor de cei cu suflet bun,
Care se-nchină la ce spun.
Mi-e dor să-i ştiu şi să-i revăd...
Când strigă orbului: Irod!

Mi-e dor de omul bun şi drept!
Cu sânge viu şi cord în piept.
Mi-e dor de tine... om simţit...
Să-mi spui ce viaţă n-ai trăit!