Fără rost

Şi ce folos că iarna trece...
Şi vin a primăverii ploi,
Sărutul viu de-acum e rece
Cum e distanţa dintre noi.

Ce vis contează, dacă moare...
Fără să fi zburat, puţin,
Când lăsa loc de întrebare
Puteam să fiu... puteam să fim...

La ce e bună atâta larmă...
Şi-atâtea zâmbete în flori,
Dacă iubirea stă s-adoarmă
În vitregia de culori.

Ce plată... am jertfit o iarnă,
În loc să fi trăit frumos
Ştiai şi-atunci ce mult înseamnă...
Şi trece iarna... fără rost!