Poezistorie Paştele...

Un oarecare neam de slugi la păcănele...
Ce s-a trezit din vise... tare, tare rele,
Şi-a zis că şapte ani de vis, s-au stins
Când seceta şi foamea i-a cuprins.

Simţindu-se de neam nobiliar...
Au dat o fugă până:..."la grânar",
Dar ce să vezi... că nu le-aparţinea...
Nici omenirea... nici sudoarea sa.

Şi-ăi care s-au simţit prădaţi...
I-au înşirat pe scumpii-înnobilaţi
În lanţuri şi zăbrele de pustie
Să stea nefericiţii în robie.

Când au scăpat fugind, înspre pustiu,
Au mers ortacii-n pas de chirigiu...
Găsind fursecuri bune în deşert
Le-au botezat: păştime de desert.

Azi dacă îţi urez să: Paşte fericit...!
Să ştii că-i semn de: "Zaci unde-ai dormit"!
Şi dacă te-ai trezi cu-o prăjitură...
E o pomană... Nu-i o "" meritură"!

(va urma)