Am întrebat

Am întrebat şi-atunci, ce e iubirea,
Dar nimeni n-a voit să îmi vorbească...
De e, o stare, crez sau poate mit,
Ori poate doar purtare omenească.

Iubirea dacă vrei, o vezi şi-n stele
Ea este veşnic aşezată peste tot,
Dar nu toate făpturile au s-o cunoască
Pe semne că nici muritorii toţi, nu pot.

Am să sădesc iubirea într-o piatră
Aşa cum cioplitorii visători, o fac,
Şi-am să iubesc odată şi înc-o dată,
Dacă-am să ştiu... ce pietrele, doar tac.

Mă întreb şi-acum, ce e iubirea omenească...
O  ie, un pământ, un cer, un neam?
Poate că nu-i cuvânt să lămurească...
Şi nu-i răspuns de spus... La taina ce o am.