Tot în noapte

Dintre-atâtea nopţi pierdute...
N-am pierdut nimic cu tine

Spune lumea câte-o spune,

Tot ce-a fost, a fost... şi bine!

Nu-i de vină noaptea scurtă,

Ce se-ncetinea ca umbră,

Dar nici luna ne-ncepută,

Că se clatina-n penumbră.

Se rosteau în ceruri raze,

Ca sorţi buni de prevestire,

Ploi de stele se-nfiripă

Ca o taină de iubire...

N-o fi noaptea o ispită...

Şi nici tu iubita mea,

Dacă ploaia-i o risipă...

Risipi-mi-aş boala grea!

Care mă spuzeste-n gânduri...

Şi mă face să fiu viu,

Fi-mi-ar liniştea putere,

Daca-aş fi să mai fiu viu!

Şi din toate cele ceruri,

Să-mi întind o dimineaţă,

Din atâtea blânde doruri,

Să mă bucur de-a ta viaţă!