Avarul...

Am strâns ca un avar iubiri...
Şi amintiri mult prea lumeşti,
Dorind să am în nemuriri,
Mai multe vieţi, mai multe veşti.

Am căutat în lucruri mici...
Cărare către infinit
Am sufletul mai plin aici...
Dar pentru drum nu am nimic.

Trăiam prea mult, pentru puţin...
Voind să am precum avarul
Trăiri legate într-un destin
Să fiu eu însumi făurarul.

Din risipiri făceam poveşti...
Şi din nimic... fugeam, deodată...
Ca mai apoi cu paşi fireşti
Să vreau iar calea neumblată.

Aşa am fost... demult... atunci...
Când zorii se-înfrăţeau cu vise
Tot ce aduni... păstrezi şi arunci,
Când toamne vin... şi sunt nescrise.