Nu te-am rugat,

Nu te-am rugat să mă priveşti!
Nu te-am rugat, chiar niciodată.
Să mă urmezi când spun poveşti,
Să crezi poveşti din lumea toată.

N-am spus vreodată că sunt bun!
N-am spus-o... cred eu, niciodată.
I-am ascultat pe cei ce spun...
Că simt... şi n-au ştiut vreodată!

N-am zis nimic din ce-ar fi fost...
Fără să ştiu ce am simţit!
Ascuns la umbră de-adăpost
Dând vreun prilej de dezminţit

Nimic n-am zis... nimic nu spun!
N-ai să-nţelegi poate vreodată...
Aşa am fost şi-am să rămân!
Cu viaţa mea...  ne garantată!

Nu te-am rugat să-mi aminteşti...
Aşa cum tu...  spuneai odată!
Că viaţa-i plină de poveşti,
Nu te-am rugat cred... Niciodată!