Unui român care tace...

Nu-ţi face cruci zicând: "Doamne fereşte!"
Când eşti furat, minţit... trădat!
Că n-ai să scapi de fiara ce trăieşte...
Din munca ta... din tine... din păcat.

Nu sta cuminte întorcând obrazul
Sperând că poate îţi va da iertare...
Nu pleacă hoţul... să te lase cu necazul
De nu-ţi ia tot puţinul din dotare.

Nu poţi să zici, eu am făcut destul!
Acum e rândul celor care vin...
Când bine nu-i!... E clar! Ce ai făcut,
Ai tot tăcut... şi te-ai mai gudurat puţin!

Din tot ce ai... de fapt nu ai nimic!
Eşti ca un sclav ce simte libertate,
Îngenunchezi şi te mai gheboşezi un pic...
Şi eşti furat şi-n vise... din păcate.

Nu-mi spune iar că nu e treaba ta!
Când eşti bolnav de griji şi nepăsare,
Niciun spital nu te-ar putea trata,
Ai duhul mort de frici şi delăsare!