Suflete de stele

Afară-i gri şi greu vărsat...
În suflet bate vântul
Nu ştiu ce-am luat şi ce-am lăsat,
Când mi-am vândut pământul.

Ori eu l-am dat... sau el pe mine,
M-a scos ca pe-o măsea,
Iar zilele s-au tot scurtat
Secându-mi, inima.

Afară-i întuneric sec
E frig în casa mică
În sobă focu-înstrăinat.
- S-a stins de mult mămică!

Şi cad în noi... ca un păcat,
Zăpezi din ceruri grele
Afară-i gri şi greu vărsat
Din suflete de stele.