Vă dezic vouă!

- Jurnalişti!... cu ADN uman,
Dar cu indeleniciri de mică trebuinţă!
Vă reneg... eu, un cetăţean român, sărman,
Căci nu mi-aţi fost de nicio chibzuinţă!
Voi cereţi milă, pentru sângele trădat?
Cântând în repetate sforăieli?
Vă treceţi vamă, pentru cei care-au "căscat"!
Un vot azi-mâine... va să zică ieri.
- Vă smiorcăiţi... Bleasteamă-vă tot neamul!
Că sunteţi nimiciţi de "uşieri"!
Aţi tot uitat cine v-a dat tot banul?
Să mânjiţi neamul cu jelanii... de puzderi?
Voi scutece de biata trebuinţă...
Voi pupători de-ntretaieri de buci!
V-aţi tot trăit... în fără de fiinţă
Voi trompetişti... goniţi din
Cântece de cuci.

- Ne cereţi azi rugare şi credinţă?
Să nu vă fie ruga... nici pe sfert aflată!
Când voi scuipaţi pe patria mea mamă...
Eu mă rugam să nu fie pătată
Nici duşmănoasă specie umană!

V-ar fi o grea brăţară peste glezne
Purtarea de pupat întâmplător...
Şi-aţi rătăcii în mii şi mii de bezne
Cum declaraţi în faţa tuturor.

Iertaţi să fiţi... de cine nu vă ştie!
Să vă ingroape-n neştiinţa lor...
Acei care-au căzut la datorie!
Privind izbăviciunea-n... ochii târfelor!