Doar pământul

Cine s-a luptat cu timpul...
Și-a crezut că îl învinge,
S-a luptat cu sine însuși
Câștigând ce nu se înfrânge!

Între atâtea lupte... vine...
Și iluzia letală
Că-ntre-atâtea nopți păgâne,
Doar credința e morală.

Întru-a sufletului boală...
Noi ne cerem argumente!
Dar greșim când cerem vamă...
Pentru gânduri indecente!

-Nu-i adevărată slujba,
Care cere rod din roadă!
Doar păcatul ne constrânge...
Să ne fim și rob... și roabă!

Cine-a vrut sa-și facă timpul...
O pedeapsă permanentă,
A uitat că "scut ori spadă"...
E iluzia-remanentă!

Scut nu ești, dacă nu simți...
Nicio spadă în vreo luptă!
Doar încearcă să nu minți...
Că ești ciot de spadă frântă!

Dacă te-ai luptat și tu...
Nu cu tine, doar cu timpul,
Poate-ai înțeles... sau... nu!
Că ti s-a acrit pământul!